Panteonul dac, asa cum il cunoastem noi azi, este unul
matur si bine inchegat. El nu are nevoie de multi zei pentru a sta in picioare,
ajungand sa tinda spre un model monoteist, cu un zeu principal, insotit de foarte
putini (3-4) zei mai putin puternici.
Initial, religia dacilor era construita in jurul zeului
suprem
Gebeleizis, insa un eveniment petrecut undeva intre secolele 10 si 5 i.e.n.
avea sa schimbe acest lucru: venirea profetului
Zalmoxe si nasterea religiei sale.
Noua religie nu a reprezentat o schimbare radicala fata de cea veche, ci mai mult
o reorganizare. Zalmoxe a devenit singurul zeu, inlocuind un panteon si asa redus
si preluand functiile zeilor anteriori. Credinta in viata
de dupa moarte, prezenta de foarte mult timp in religia dacilor, s-a transmis in
aceeasi forma si dupa adoptarea noului cult: adevarata viata incepe abia dupa moarte,
unde cei vrednici vor trai alaturi de zeul lor.
In panteonul anterior lui Zalmoxe, exista cate un zeu pentru
fiecare element esential vietii: fertilitatea era reprezentata de
Bendis, iar sanatatea,
vitalitatea erau reprezentate de catre
Derzelas. Rolul de stapan al elementelor naturii,
de zeu al razboiului si cunoscator al tainelor vietii si mortii ii revine lui
Gebeleizis. Nici una din cele doua forme ale religiei nu are semizei sau eroi moralizatori;
lipsa lor este detaliata in sectiunea
Mituri.
Trecerea de la religia politeista la cea monoteista a adus totusi
o schimbare importanta, in functiile indeplinite de preoti. Vechii preoti, numiti
kapnobatai,
stapaneau elementele primare ale naturii si isi foloseau puterile pentru a schimba
in mod activ lumea din jurul lor. Spre deosebire de ei, preotii lui Zalmoxe,
numiti
ktistai, sunt orientati pe tamaduire si lasa schimbarile majore pe seama
zeului lor; ei ai mai mult un rol de legatura intre poporul dac si zeul suprem.
