Originari probabil de undeva de dincolo de Rin, dar mai cu seama de pe tarmurile
joase ale Marii Nordului, celtii au ocupat, in urma migratiilor, teritoriile de azi ale Frantei, Germaniei,
Marii Britanii si Spaniei, constituind o prezenta originala si puternica in Vestul Europei.
Pana la cucerirea Galiei de catre Caesar, celtii au fost cu desavarsire necunoscuti
lumii greco-romane. In aceasta perioada insa, progresul celtilor in zona de nord si nord vest a Mediteranei
a continuat, astfel incat "lumea civilizata" macedoneana s-a trezit inconjurata de "barbari".
Herodot scrie despre celti ca erau animati de un spirit razboinic mai aprig chiar
decat cel al temutilor germanici; totusi, nu in aceasta trasatura se regaseste originalitatea celtica ci
in creativitatea artistica, in dorinta lor de a-si apropia natura prin intermediul artei, precum si in
capacitatea de a lucra metalele cu o maiestrie nemaivazuta.
Natura este caminul primordial al celtului, plantele si copacii fiind zeii spre
care el isi inalta ruga si de la care soarbe intelepciune. Cruzi cu dusmanii, mandrii si inteleptii celti
reprezentau o puternica fascinatie pentru greci si romani - era fascinatia omului adancit in progres si
stiinte exacte fata de intelegerea simpla si fireasca a legilor lumii exercitata de un barbar; era admiratia
razboinicilor si artistilor celebri in imperiul lor fata de barzii si druizii anonimi dar atat de plini de
har si daruire in tot ce faceau, razboi sau arta.
In lumea celtica, scrisul era considerat o functie ritualica, destinata doar celor
alesi de zei si exercitata de acestia doar in momente cheie ale vietii; acesta este motivul pentru care nici
nu s-au pastrat scrieri de origine celtica pana in zilele noastre. Cei intelepti, care aveau acces la secretele
scrierilor si la tainele mistice dezvaluite de acestea, erau druizii. Ei "vegheaza asupra celor legate de zei, se
ocupa de sacrificii, reglementeaza toate chestiunile religioase" spune chiar Caesar in scrierile lui. Ei au
autoritatea suprema in societatea celtica, sunt preoti, conducatori si vraci si exercita o forta extraordinara
asupra maselor. Druizii sunt aceia care propaga cunostintele si invataturile stravechi pe cale orala, inmagazinand
de-a lungul vietii cantitati uriase de informatie.
Spre deosebire de vecinii lor de mai tarziu, dacii, celtii au fost daruiti cu vaile manoase
si clima blanda a Frantei si nordului Italiei iar acest univers primitor si luminos a influentat decisiv conceptiile
celtice asupra naturii ca fiind universul sacru al omului. Celtii se considera o parte integranta a naturii, pe
care o iubesc si o protejeaza, incercand sa pastreze o armonie perfecta. In contrast cu dacii, nevoiti sa controleze
si sa supuna adversitatile naturii, celtii traiesc in comuniune cu natura care, la randul ei, este mult mai blanda
si mai iertatoare. Daca in cazul dacilor natura impune respect, pedepseste si pretinde la fel cum ofera, in
universul celtic ea isi arata chipul luminos, grijuliu si protector.
